Stefan Florescu s-a nascut in data de 18 decembrie 1991 in Botosani si a impresionat juriul si publicul de la “Romanii au talent” cu momentul de freestyle footbal.
Tata – Florentin Florescu, in varsta de 48 de ani, lucreaza la ziarul Monitorul de Botosani. Mama – Diana Florescu lucreaza ca ziarista la un ziar local din Slobozia. In vremea cand parintii erau impreuna si locuiau in Botosani mama a lucrat la ziarele Evenimentul Moldovei si Jurnalul National.
De la atletism la fotbal
Nu am facut dintotdeauna freestyle football. In clasa a-7-a m-am transferat la Liceul cu Program Sportiv Botosani unde timp de 2 ani am facut performanta in atletism. La campionatul national, antrenorul m-a indopat cu vitamine si energizante in asa fel incat mi s-a facut rau si am pierdut calificarile. Desi acest lucru era din vina lui si eu dadeam totul la antrenamente, el nu m-a mai luat la niciun concurs din cauza calificarilor ratate. Astfel ma antrenam degeaba si am fost nevoit sa renunt la atletism. Nu a fost un lucru asa de rau deoarece am putut sa ma axez pe adevarata mea pasiune, fotbalul.
Cum NU a ajuns la FC Steaua Bucuresti, echipa de juniori
Urmand sfaturile unui prieten de-al meu care imi zicea ca am talent, am reusit sa-mi conving parintii sa faca un mic imprumut la banca pentru a putea merge la Bucuresti sa dau probe la echipa de juniori a FC Steaua Bucuresti. Prin telefon, un domn amabil a tinut sa precizeze ca daca iau probele voi avea cazare, masa si scoala asigurata. La fata locului, insa, toate datele erau diferite. Asa se face ca dupa doua zile petrecute in capitala in care am trecut toate probele fizice, simple de altfel pentru cineva care facuse atletism inainte, mi s-a spus ca Steaua Bucuresti nu poate oferi cazare si masa pentru cei din provincie.
"Daca nu m-am nascut domnisoara cu sanii mari trebuia sa ma afirm prin alte metode"
Visele mele de a ajunge la Steaua, fie ea si de juniori, se naruisera. Parintii mei nu-si puteau permite sa-mi asigure cheltuielile mari care trebuiau facute pentru a locui in Bucuresti. Cu atat mai putin pentru a face si performanta in sport. La Dinamo nu m-am dus pentru ca nu ma lasa inima, care desi franta, pompa in continuare sange ros-albastru. Daca nu m-am nascut domnisoara cu sanii mari trebuia sa ma afirm prin alte metode. Intr-o societate in care se promoveaza doar scandalurile si bombele sexy nu ma puteam gandi la performanta in fotbal.
"Incerc sa promovez spectacolul din fotbal"
Asa se face ca in urma cu 3 ani, imediat dupa patania de la Bucuresti, am decis ca daca peste tot fotbalul s-a transformat intr-un bussiness plin de blaturi in arbitraj si scandaluri, eu sa incerc sa promovez de unul singur spectacolul pe care fotbalul ar trebui sa-l ofere. Asa aveam sa ma apuc in momentul ala de ceea ce urma sa aflu mai tarziu ca se numeste Freestyle Football. Eu l-am numit si-l voi numi in continuare fotbalul spectacol, deoarece e ceva ce Romania nu a mai avut de mult timp. Este un sport frumos, fara blaturi, fara scandaluri, fara violenta. Dupa foarte mult timp de antrenament se pare ca reusisem.
Stefan Florescu, cel mai bun freestyler din Romania
Cu multe sacrificii facute pentru freestyle football se parea ca incep sa culeg din roadele muncii. Astfel am reusit, pe data de 28 august 2009, sa organizez primul concurs national din Romania chiar la Botosani. Si asta datorita unor oameni iubitori de fotbal care numai auzind despre ce este vorba nu au ezitat sa ma ajute cu sponsorizarile. Pe 9 mai 2010 am devenit campion national dupa ce am castigat competitia la care se aflau cei mai buni freestyleri din Romania. Am avut mai multe reprezentatii in pauzele meciurilor de pe stadionul din Botosani, inclusiv in meciul Romania-Rusia U23.
"Nu castig nici macar cat sa-mi platesc amenzile"
Desi mi-am dorit mereu sa pot face o cariera din asta pentru a putea promova mai departe acest spectacol pe care fotbalul il poate oferi, nu am reusit pana acum sa castig nici cat sa-mi platesc amenzile pe care le primesc des pentru tot felul de legi pe care nu le pot intelege. Una din ele era primita chiar pentru folosirea parcului in alte scopuri decat cele pentru care a fost el conceput. Desi nu am putut afla nici pana astazi scopurile pentru care a fost creat parcul, amenda tot am platit-o.
A renuntat la scoala dupa clasa a 10-a
Stefan era in clasa a 10-a cand a renuntat la scoala pentru ca in momentul in care parintii s-au despartit Stefan s-a mutat cu tatal lui la bunici la tara in Comuna Vorona. Distanta de 25 de km fata de Botosani, precum si problemele financiare l-au determinat pe Stefan sa renunte la scoala. "Mama a plecat sa locuiasca in Slobozia alaturi de fratele meu, Andrei in varsta de 17 ani. Iar eu m-am refugiat alaturi de tatal meu in casa bunicilor din comuna Vorona, judetul Botosani. Aici locuiesc si cu bunica din partea tatalui”, spune baiatul.
Stefan nu a vrut sa il lase singur pe tatal lui, avand si probleme de sanatate, cu inima si acesta a fost motivul pentru care nu a plecat cu mama lui in Slobozia. De cand a plecat mama lui nu s-au mai intalnit dar mama i-a promis ca va veni sa il vada daca ajunge in semifinala. Cu fratele lui s-a intalnit in iarna, cand Andrei a venit la Botosani in vacanta. Andrei este elev in clasa a 9-a in Slobozia.
Si-a vandut bicicleta ca sa vina la preselectia “Romanii au talent”
“Visul meu de a face o cariera din freestyle parea ca este doar atat. Un vis. Insa la inceputul anului 2010 am auzit de concursul Romanii au talent si sperantele mi se reaprinsesera. M-am pregatit mult pentru preselectia de la Piatra Neamt. Pentru a ajunge acolo am fost nevoit sa-mi vand bicicleta si am avut noroc pentru ca aveam un prieten din bastina locului care ma putea caza pe perioada concursului.
A repetat coregrafia in sufragerie si intr-o parcare
Mi-am facut o coregrafie pe care am repetat-o, nu in sali de dans cu oglinzi, nici macar in sali de sport, ci in sufragerie, unde puneam colajul pe calculator si uneori, cand aveam drum in Botosani, in parcarea acoperita a Salii Polivalente. Desi am spart multe becuri, lustre si geamuri, asa mi-am dezvoltat controlul si am invatat sa fac freestyle oriunde. Fericirea mea nu a fost mica atunci cand am primit 3 de Da de la juriul concursului.
A fost, cred, cea mai buna zi din viata mea atunci cand am fost apreciat atat de tare de Mihai Petre, o persoana pe care nu doar ca o respectam, dar imi era ca un fel de model de urmat. Timp de cateva luni, mi-a fost foarte greu sa ma antrenez. In parcarea salii Polivalente se mai putea face pana pe la -15 grade cand iti ingheatau articulatiile, dar trebuia sa merg 25 km pana in Botosani pentru fiecare antrenament ceea ce era greu.
