Show-ul Romanii au talent e integral pe voyo.ro.
Alexandru Munteanu are 22 de ani si a cucerit tot juriul si publicul de la "Romanii au talent" cu accentul spaniol, parul lung prins in coada si cu talentul sau. Vezi cat de bine a cantat la chitara, in editia trecuta.
Alexandru a trecut in semifinale.Vezi aici lista completa a semifinalistilor.
***
"M-am nascut pe 2 septembrie 1990, in orasul Craiova, copilaria petrecandu-mi-o aici, in Cetatea Baniei, dar si in orasul Petrosani.
Am fost atras de muzica de cand ma stiu. Pe la vreo trei-patru ani, imi faceam chitare din tot felul de lucruri pe care le gaseam prin casa: piese de lego, cozi de matura, bete de prin curtea bunicilor...
Daca nu ma apucam de muzica, acum eram sigur dansator
Gaseam intotdeauna ritmul la melodiile transmise la radio sau la televizor, ai mei fiind uimiti cat de bine puteam sa dansez, pe melodii pe care le ascultam pentru prima oara. Sunt convins ca, daca nu m-as fi apucat de cantat la chitara, sigur as fi fost acum un dansator...
Dar un unchi al meu, din Petrosani, care ma tinea serile lungi de vara pe langa el, stia sa cante la chitara... Folk, cu versuri din opera poetilor nostri, cu acorduri mirifice...Un prieten de-al tatalui meu, la fel, manuia destul de bine acest instrument, iar la petrecerile pe care parintii mei le organizau in tinerete, prietenul nostru chitarist devenea centrul atentiei, atragea toate privirile, cu totii cantand, apoi, pe acordurile lui...
In muzica nu este loc de mediocritati
Clasele I-VII le-am facut la Colegiul National „Carol I” (fostul liceu „Nicolae Balcescu”, cu profil matematica-fizica!), din Craiova, iar in clasa a VIII-a m-am transferat la Liceul de Arta „Marin Sorescu”. Pentru a ma lasa sa merg la liceul de muzica, i-am promis tatalui meu ca n-o sa-l fac de rusine, ca voi studia acest instrument ziua si noaptea, cum nu facusem pana atunci la nici o alta materie de la scoala. Mi-aduc si acum aminte cuvintele lui, cu care ma avertiza, dupa testarea de admitere la Liceul de Arta: „Fii atent, ca in muzica nu este loc de mediocritati. Aici, ori esti printre primii, ori nu esti deloc. Iar tu trebuie sa muncesti dublu, pentru a-i ajunge pe colegii tai”...
Dar, muncind mult, luand lectii in particular de chitara, dar si de teoria muzicii, de armonie, de la mai multi profesori in acelasi timp, am reusit treptat sa-mi umplu golurile, am reusit sa obtin diverse premii pe la concursuri ale genului.
Calatoria spre muzica
Din clasa a IX-a au inceput lungile si obositoarele drumuri la Bucuresti. Tatal meu a aflat numarul de telefon al profesorului Catalin Stefanescu Patrascu, de la Universitatea Nationala de Muzica, si l-a sunat cu rugamintea de a ma primi si pe mine la meditatiile de chitara. Profesorul m-a acceptat si astfel, in fiecare sambata a saptamanii, la ora 4 dimineata ma trezeam, ajungeam in gara din Craiova la ora 5, luam trenul, iar la ora 8 eram in Gara de Nord. Ajungeam la profesor acasa la ora 10, unde stateam pana la ora 12, iar apoi apucam drumul inapoi spre casa...
Primele doua drumuri le-am facut insotit de tatal meu, apoi am primit un carnetel pe care si acum imi amintesc ce scria: „Rapid 794, plecare din Craiova la ora 5,00, sosire Bucuresti, 7,45. Iei metroul spre Piata Victoriei, o statie, aici schimbi metroul spre Piata Sudului si urmaresti urmatoarele statii: Romana, Universitate, Unirea, Tineretului, Eroii Revolutiei, Brancoveanu si PIATA SUDULUI, unde cobori! De aici iei troleibuzul 73 sau autobuzul 242 sau 313 si numeri trei statii, pana la Cinema „Cultural” sau Piata Berceni”, dupa care urma adresa profesorului... Apoi, pe pagina urmatoare, erau trecute toate trenurile de inapoiere spre casa, in caz ca intarziam sau era anulat vreun tren... Cu o asemenea harta nu ma puteam rataci in Bucuresti, chiar daca aveam doar 15 ani si nu mai fusesem niciodata singur pe aici...
Am fost invitat sa cant in Spania, unde am si ramas sa-mi continui studiile
Din clasa a XI-a, profesorul mi-a spus sa ma transfer la Liceul „George Enescu”, pentru a lucra mai bine, dansul fiindu-mi si profesor la clasa si meditator in continuare, in particular. La 17 ani, pentru aceasta pasiune, am plecat pentru prima data departe de familie, parintii mei ramanand in continuare la Craiova, unde isi aveau serviciul. Ideea de a continua studiile in Spania, dupa absolvirea liceului, mi-a venit imediat, chiar in clasa a XI-a cand, la invitatia dirijorului roman stabilit in Spania, Octav Calleya, am facut un turneu in Peninsula Iberica, in regiunea Andaluzia, unde am cantat Concertul in Re major, de Antonio Vivaldi, si Concertul de Aranjuez pentru chitara si orchestra, de Joaquín Rodrigo, alaturi de Orchestra Filarmonica Nationala si Orchestra Nationala de Camera din Republica Moldova.
Acum sunt student la Conservatorul din Malaga, la chitara clasica si flamenco
Anul urmator am fost din nou invitat sa concertez in Spania, de data aceasta individual, sustinand concerte la Ateneul din Malaga, la Centrul Civic din Malaga si Nerja si Conservatorul din Cordoba.
Astfel se face ca, indragostit de Spania, am dat admiterea la Conservatorul din Malaga, unde am fost admis si unde, acum, studiez chitara clasica cu profesorii Juan Carlos Almendros Baca si Javier Fernández Chamizo, iar chitara flamenco, in particular, cu Juan José Pantoja, Rubén Díaz si Francisco Santiago .
Nu am avut joburi, nu am apucat inca sa muncesc. Desi, eu pretind ca ceea ce fac la instrument, tot munca se numeste. Singurii bani pe care i-am castigat, e drept, destul de putini, sunt din cele cateva concerte sustinute.
