"Bufonul" Vlad Grigorescu, asa cum se auto-intituleaza, a surprins asistenta cu o "poveste" magica: pornind de la arhicunoscutul truc al cartilor de joc, magicianul a istorisit in versuri comice "basmul" fetei de imparat care a fugit de-acasa cu "bufonul", nu cu printii petitori, folosind pentru ilustrare toate cartile din pachet.
"Cam asa trebuie sa arate un numar de magie", l-a felicitat Andi pe concurent, iar ceilalti jurati l-au rasplatit fiecare cu cate un "DA" hotarat.
M-am nascut pe 20 August 1986, in Targoviste. Parintii lucreaza in invatamant. Mama este invatatoare, iar tata este profesor de electrotehnica. Mai am un frate cu 3 ani mai mare, care este medic. Sunt casatorit de aproape 2 ani si in august astept un copil.
Am avut o copilarie normala, la bloc
La 6 ani, tata a venit la mine, mi-a aratat un nasture, l-a strans in pumn si l-a facut sa dispara, apoi m-a pus sa ma caut in buzunarul de la spate si acolo am gasit nasturele. Tata nu este magician. Stia si el trucul asta si a vrut sa ma tina ocupat. M-a tinut ocupat toata viata.
Cand am vazut trucul, in mine ceva a facut "clic". M-am tinut de el sa imi explice cum a facut. L-am pus sa imi mai arate si altele. Nu mai stia decat unul cu carti si mi l-a aratat si pe acela. Pentru mine era fascinant cum prin ceva simplu poti face ceva extraordinar si am devenit obsedat de ideea de magie.
A urmat o perioada in care am aratat trucurile mele tuturor cunoscutilor de la care am mai invatat si alte truculete simple. Le-am aratat si pe acelea mai departe si asa am acumulat trucuri noi pe care puteam sa le arat. Parintii o considerau o joaca, dar pentru mine era mai mult de atat.
In clasa a doua, aveam deja un repertoriu bogat, asa ca am hotarat sa organizez primul meu spectacol
M-am blindat cu tot ce stiam sa fac: sfori ascunse prin maneci, monede prin buzunare, carti de joc si tot felul de alte obiecte de care aveam nevoie si m-am dus la scoala. In timpul orei care preceda pauza mare, am trimis biletele colegilor in care ii invitam la spectacolul meu de magie. Se tinea in pauza mare, in curtea scolii, intr-un loc unde ne mai adunam noi. Colegii au confirmat si in acea pauza am tinut primul meu spectacol.
Eram obsedat de tot ce inseamna magie si cautam peste tot informatii noi. Intr-o zi, am descoperit ca la televizor se transmiteau pe un post niste gale de magie cu unii dintre cei mai buni magicieni ai lumii. Partea mai putin frumoasa era ca se difuzau seara foarte tarziu, ora la care eu, pentru ca eram copil, trebuia sa dorm. Parintii mei au fost foarte exigenti, asa ca programul meu era foarte bine stabilit si nu aveam voie sa stau noaptea treaz. Lucrurile nu puteau sa ramana asa pentru ca eu TREBUIA sa vad emisiunea. Asa ca ma furisam noaptea prin casa, ma ascundeam in umbre cand treceam prin dreptul camerei lor si ajungeam in fata televizorului. Stateam aproape de el ca sa pot sa aud fiindca tineam volumul la minimum.
De obicei il rugam pe tata sa imi inregistreze pe video emisiunile ca eu sa le pot vedea apoi de zeci de ori si mai ales ca sa pot sa dau imaginile cu incetinitorul, sa ma pot prinde mai usor de cum functioneaza trucurile. Problema era ca tata nu voia mereu sa le inregistreze. Am incercat sa il induplec, dar nu am reusit, asa ca a trebuit sa gasesc o solutie. Care era aceea? Sa reconstruiesc un display care sa afiseze ca nu are nimic de inregistrat. Am decupat dintr-o hartie neagra forma exacta a displayului, apoi am decupat din banda izolatoare galbena bucatele mici din care am reconstruit fiecare numar si semn de pe display, le-am lipit pe hartia neagra, le-am adaugat un strat de banda adeziva transparenta ca sa ii dau si luciu. Am programat video-ul sa inregistreaze la ora stabilita si apoi l-am lipit peste display-ul video-ului ca sa arate ca si cum nu avea nimic de inregistrat. Nici pana azi nu stiu daca ei si-au dat seama sau nu.
Astfel am invatat lucruri noi, pasiunea a devenit mai puternica, am incercat sa caut surse noi. Fie ca era o carte veche cu trucuri, fie ca erau emisiuni de la tv unde se explicau iluziile, orice sursa de informare era buna pentru mine. Din pacate, parintii mei nu o considerau decat o prosteala si mereu ma puneau sa fac „ceva serios”, sa le las si sa invat pentru scoala, etc. Obisnuiam sa repet miscarile cand nu erau ei acasa. Stateam ore intregi in oglinda exersand pana executam perfect.
La scoala, intotdeauna eram pregatit sa fac trucuri, eram considerat maestrul copiatului de catre colegi pentru ca mereu inventam metode inedite sau foloseam metode banale intr-un stil in care nu eram prins. Obinuiam sa fur lucruri din buzunarele colegilor ca apoi sa le returnez impreuna cu morala ca trebuie sa aiba mai multa grija.
Inventasem o metoda prin care reuseam sa scap toata clasa de cate o ora fara sa isi dea seama nimeni cum si in ce fel. Cand vedeam ca se apropie profesoara de clasa, intram, incuiam usa fara sa ma vada nimeni si strigam "Profa!". Toti faceau liniste pentru ca urma sa intre. Profesoara venea, incerca sa deschida usa si era incuiata. Din clasa nu se auzea nimic pentru ca toti o asteptau in liniste. Pleca, fiind convinsa ca noi nu mai eram. Apoi ma duceam si descuiam usa, fara sa ma vada nimeni. Printr-un truc aparent simplu reuseam sa scap de ore.
In liceu, eram pasionat de rap. Cred foarte mult ca poezia si magia se aseamana. Rima este tot un truc prin care un text simplu poate deveni interesant. Scriam versuri de mic, dar in liceu scriam caiete intregi. Si azi mai am tentative si uneori imi place sa combin rimele cu magia, asa cum s-a vazut si in auditiile "Romanii au talent".
Prin clasa a unsprezecea am descoperit ca internetul deschide o lume noua, plina de informatii despre magie, asa ca obsesia mea a devenit mai puternica. Aveam acces la trucuri si tehnici mult mai avansate, la clipuri cu magicieni, etc. Am inceput sa cheltui toti banii mei pe pachete de carti de joc pe care parintii mi le aruncau pentru ca urma bacalaureatul si eu trebuia sa invat. Cand m-au intrebat ce facultate vreau sa fac, eu habar n-aveam.
Am aflat ca la Arhitectura nu exista examen teoretic, ci doar o proba de desen. Avand in vedere ca ma pricep cat de cat la desenat si am si facut o scoala de arte din clasa a cincea pana intr-a opta, am hotarat sa merg acolo. In weekenduri mergeam la Bucuresti, la pregatire pentru acest examen. Pentru mine a fost perfect. Eram mai aproape de orasul in care exista o sansa ca sa imi pot dezvolta pasiunea si aveam doua zile in care nu aveam parintii care sa imi sufle in ceafa. In Bucuresti stateam la fratele meu, care era student la medicina si locuia in camin. Pe langa asta, aveau in camera calculator cu internet foarte bun, asa ca majoritatea noptilor le petreceam citind carti despre magie descarcate de pe internet si studiind clipuri. De multe ori nu mai ajungeam la pregatire.
Am intrat din prima si la buget la Facultatea de Design de produs, la Universitatea de Arhitectura Ion Mincu, pe care am si terminat-o, proiectul meu de licenta fiind un set de magie pentru copii.
In anul I de facultate am inceput sa fac spectacole
La inceput erau rare si nu erau banoase, dar in timp s-au inmultit. Uneori munceam luni intregi pentru o singura reprezentatie la Clubul Studentilor, dupa care schimbam totul si incercam ceva nou. Faceam magie prin baruri si cafenele, la evenimente caritabile, pe unde apucam, numai sa arat oamenilor de ce eram in stare.
Astazi, fac peste 60-70 de spectacole pe an, am creat 6 spectacole de scena diferite cu care merg in turneu in toata tara, sunt invitat la tot felul de evenimente mondene, la evenimente corporate sau private si la emisiuni tv sau radio. Sunt primul care a facut un spectacol complet de mentalism in Romania in anul 2008 si primul care a promovat acest concept la tv. Am fost protagonistul primei si singurei emisiuni de hipnoza de spectacol din Romania.
Particip la "Romanii au talent" pentru ca vreau sa arat oamenilor ca magia nu inseamna doar trucuri
Trucuri pot face toti. Magia este o forma de arta prin care se pot spune povesti si se pot transmite mesaje si emotii. Magicianul nu trebuie sa fie un personaj care e arogant pentru ca el stie cum se fac niste trucuri. Magicianul trebuie sa fie un entertainer, sa aiba ceva de transmis. E ca la filme. Cele bune au multe substraturi.
Dorinta mea este sa ma prezint in fata publicului cu momente create de mine, pe care sa nu le mai vedem in alta parte. Majoritatea magicienilor isi copiaza prestatiile de la alti magicieni de afara. Nu e neaparat ceva rau, dar eu vreau mai mult. Vreau ca anul acesta sa ridicam nivelul magiei din Romania, sa spalam putin imaginea negativa de care a avut parte in ultima vreme, sa aratam ca avem idei, ca poate fi diferit, ca nu exista reguli si tipare. Sper sa ajung cat mai departe in acest concurs pentru a putea sa arat cat mai mult.
Visul meu este sa am un loc al meu in care sa ma pot manifesta la adevarata valoare. Visez sa am o sala de spectacol asa cum ar trebui sa fie, dotata tehnic cat mai bine si cu o echipa competenta, un teatru/cafenea/cabaret/comedy club unde artistii sa fie pusi in lumina potrivita. Vreau sa vedem magia, muzica live, teatrul sau comedia asa cum ar trebui sa fie si sper ca aceasta emisiune ma va aduce mai aproape de acest lucru.
