Viorica si Emil Luca au ajuns la super show-ul “Romanii au talent”, la indemnul copiilor lor, si desi sunt trecuti de 50 de ani cei doi soti au impresionat juriul si spectatorii cu dansul lor popular, cand Viorica a reusit sa faca 116 piruete. Uite povestea lor de viata!
Viorica s-a nascut in jud. Mures fiind cea mai mare dintre cei patru copii ai familiei Haba.
“Imi placea si dansul popular, mergeam la “joc in sat” unde am si invatat sa joc, dar ma preocupa mai mult scoala - eram o eleva foarte silitoare. In familia mea era mare pasiune pentru folclor, pentru dansul popular, incepand cu bunicii, parintii, unchii si matusile mele (au dansat intr-un ansamblu folcloric la Targu Mures), iar mai tarziu fratii si nepoatele mele. Eu cred ca te nasti cu talent si pasiune, iar daca in viata ai si modele (pentru mine au fost parintii mei) poti face performanta in orice domeniu, dar este nevoie si de multa munca”, spune ea.
Cum au ajuns sotii Luca la “Romanii au talent”?
Alaturi de sotul ei, Viorica a inceput sa aiba tot mai mult succes. La petreceri se oprea lumea din dans sa ii admire, ramaneau singuri pe ringul de dans in aplauzele celorlalti si atunci spre bucuria tuturor faceau piruete pana se oprea muzica. Simteau ca pentru ei este ceva normal, stiau ca lumea ii admira, iar spectacolul pe care il ofeream ei era greu de uitat.
In vara anului 2010, vazand reclama la Pro TV, copiii, care tot timpul i-au admirat i-au inscris la concursul “Romanii au talent”.
“Emotia si bucuria ce am simtit-o pe scena in fata publicului si a juriului nu se poate compara cu nimic. Regret ca tot ce mi se intimpla acum, ca acest concurs nu a avut loc in urma cu 10-15ani”.
Povestea lui Emil
Emil s-a nascut in satul Gheorghieni com. Feleacu jud. Cluj, fiind cel mai mic dintre cei trei baieti ai familiei Luca. Clasele I-IV le-a absolvit la scoala generala din satul natal, unde invatatoarea i-a cultivat dragostea fata de dansul popular. La acea vreme isi dorea sa se faca balerin, sa urmeze “Liceul De Coregrafie” din Cluj-Napoca, dar mama sa l-a descurajat de la inceput: “Mai copile, din dansuri nu poti trai”, fara sa stie la acea vreme ca toata viata lui va fi legata de dans.
In anul 1972 a decedat tatal sau, fiind astfel nevoit sa se angajeze la intreprinderea “Remarul 16 Februarie”, pentru a se intretine si pentru a-si putea continua liceul la seral pe care l-a absolvit in 1978. In familia lui, pasionati de folclor erau fratii lui mai mari, Luca Vasile (actualmente medic militar colonel in rezerva) si Luca Augustin - alaturi de care a efectuat nenumarate turnee in tara si strainatate.
In ceea ce priveste dansul, a fost mereu inventiv, a avut pasiunea spectacolelor de inalta tinuta, a fost primul coregraf care a introdus in dansurile folclorice ‘break-ul” si care a depasit limita de 6 piruete introducand in dansurile lui chiar si serii de cate 60 de piruete. In toata aceasta perioada a participat la numeroase concursuri nationale si internationale in calitate de solist dansator castigand mereu locul I, fiind dansatorul cu cea mai mare deschidere.
O mare pasiune a lui Emil a fost si tirul cu arma, sport pe care l-a practicat in perioda 1972-1982 la Clubul sportiv “Medicina Cluj”, dobandind categoria de clasificare “Internationala”.
“Simt ca la cei 54 de ani ai mei, mai am multe de aratat in dansurile populare, si dupa o pauza de 17 ani acest concurs “Romanii au talent” m-a determinat sa reiau activitatea de coregraf reactivand ansamblul meu de suflet “Cununa Transilvana.”
Povestea de iubire dintre Viorica si Emil
Viorica a auzit ca exista in Cluj-Napoca un coregraf foarte tanar la Ansamblul folcloric “Cununa Transilvana” al U.T.C, fiind cunoscut ca cel mai mare dansator, singurul care in timpul dansului putea ridica piciorul la 180 grade. Acel instructor se numea Emil Luca. Si-a dorit foarte mult sa danseze in ansamblul lui, asa ca in toamna anului 1981 cu multa emotie l-a cautat, a trecut de preselectie si a devenit membra in ansamblu. A ramas impresionata de talentul, tineretea si farmecul lui de la inceput, asa ca dupa primele repetitii le-a spus colegelor de facultate ca s-ar putea intr-o zi sa se casatoreasca cu el, iar toate au inceput sa rada.
Timp de un an de zile, Viorica si Emil erau doar amici, avand mai mult o relatie strict profesionala. Viorica era deja oricum fascinata de el, de modul lui de a fi si ii placea ca o facea sa rada mult. Primul pas, l-a facut intr-un fel, Viorica intrebandu-l : “Nu ti-ar placea sa fim prieteni?” Iar el i-a raspuns: “Crezi ca avem vreo sansa? Probabil, parintii tai nu m-ar accepta niciodata!”
Emil credea despre el ca nu era un barbat atragator fizic, ci avea doar sarm cu care te cucerea prin felul de-a fi. Si intr-adevar, in prima faza, parintii Vioricai n-au fost incantati de Emil si nici de relatia lor. In cele din urma, au trecut peste toate obstacolele si s-au casatorit!
Viorica si Emil traiesc din productia de fructe din livada proprie
De cand au renuntat la dans, de aproximativ 16 ani, Viorica si Emil au o mica gospodarie din care isi duc si traiul intr-un sat din judetul Cluj (este satul natal al sotului). Lor le place sa spuna ca sunt agricultori Acum, traiesc din productia de fructe din livada proprie. Vand mere si pere.
Emil, este si vornic la nunti sau maestru de ceremonii si este cel care conduce nunta (merge si cere mireasa, vorbeste in numele mirilor, merge la nas sau organizeaza el muzica si servirea la mese).
Relatia cu copiii lor este una extraordinara. Ca parinti, le-au insuflat amandurora dragostea pentru folclor si dansul popular. Astfel, ambii copii fac parte dintr-un Ansamblu Studentesc. Fiica, Cristina, a crescut in atmosfera spectacolelor, fiind cu ei peste tot. Cristina a mostenit dragostea si pasiunea pentru dans, cochetand cu baletul, teatrul si acum cu folclorul.
La randul ei, Cristina este foarte mandra de parintii ei si chiar ea i-a inscris la concursul “Romanii au talent”. Fiul lor, Vasile (19 ani), a fost cel care i-a ajutat sa-si caute muzica pentru numarul de piruete. Viorica spera ca pe viitor copiii lor sa-i depaseasca la valoare si performanta in dans.
