Razvan Alexe are 22 ani si este student la UNATC la sectia de actorie.
La preselectii, a cantat o piesa compusa chiar de el si a ridicat toata sala, dar si pe jurati, in picioare. Andra a fost atat de impresionata de talentul lui, incat a ramas in picioare si a continuat sa il aplaude, chiar si dupa ce spectatorii se asezasera pe scaune.
In semifinala, Krem a impresionat din nou. "De multe ori s-a intamplat ca votul publicului sa nu corespunda cu clasamentul meu. Dar e obligatoriu ca acest baiat sa fie votat si sa ajunga in finala. Tu ai de toate: ai minte, esti inteligent, arati foarte bine. E obligatoriu sa fii numarul 1 in aceasta semifinala", i-a spus Mihai Petre, iar dorinta i s-a indeplinit, cu ajutorul voturilor publicului.
Citeste mai jos povestea lui Razvan (Krem – porecla) Alexe, 22 ani, Bucuresti
M-am nascut la data de 06 mai 1989 in orasul Bacau. Parintii: Alice- Maria si Sergiu, ingineri constructori. Am o sora mai mare cu 4 ani, Aida. La varsta de 6 ani parintii mei au divortat. Tata a plecat iar eu am crescut alaturi de mama, Aida si bineinteles rudele adiacente (bunici, unchi, matusi, veri etc.). O familie mare, foarte sufletista si iubitoare. Nu am dus lipsa de nimic si ma bucur enorm ca m-au sustinut in absolut orice am vrut sa fac (scoala, hobby-uri, grup de prieteni, facultate etc.)
Idolul meu este Jim Carrey
In clasa a II-a mi-am dat seama ca vreau sa devin entertainer, urmarind un film cu omul ce avea sa devina in scurt timp actorul meu preferat, mentorul si idolul: Jim Carrey. Am devenit astfel clown-ul clasei, al scolii si de altfel sufletul petrecerii oriunde m-as fi aflat. Am participat in ciclul gimnazial la toate petrecerile, serbarile si piesele de teatru organizate de profesori. Cu toate acestea eram prea mic pentru a-mi da seama ca tot ceea ce faceam se poate transforma intr-o adevarata meserie. Am descoperit asta putin mai tarziu…
Eram un fel de "tonomat de hituri" in cartier
In clasa a IV-a m-am indragostit de muzica rap. Fredonam orice “hit” hip-hop romanesc sau strain care lovea TV-ul sau radio-ul. Am inceput treptat sa astern pe hartie propriile creatii, poezii, versuri, in functie de starea de spirit. Aveam o uriasa pasiune pentru muzica. Devenisem un tonomat de hit-uri. Cam asa a circulat vorba “prin cartier” despre “soarecul repar care iti poate fredona orice piesa cunoscuta”. Dealtfel, tin minte ca ma leganam in foarte multe momente cat am fost prunc…ca sa adorm…sau cand pur si simplu nu aveam stare. Nutrea in sufletu-mi un anumit ritm de care actualmente sunt dependent.
In liceu am pus bazele primei mele trupe rap
Pana in acel moment au fost doar cateva tentative amuzante de a face asta…nu ceva serios, dar comic pentru noi, baietii mici si simpatici de la bloc care faceau beatbox si rimau in engleza, ca Eminem. Trupa s-a numit Epitaph si avea in componenta alti doi colegi de liceu, Cristian Finaru alias Japonezu’ si Robert Costras alias Roby. Simteam o nevoie disperata de a crea, de a inregistra piese si de a face cunostiinta cu scena. Astfel, am atacat cu Epitaph-ul aproape toate balurile de boboci, petrecerile de Halloween sau Valentine’s Day care s-au organizat in perioada 2004-2008, in Bacau. Concursuri de hip-hop, evenimente culturale, concerte proprii (in Bacau, alte orase, chiar si capitala).
Muzica si teatru, cele doua mari pasiuni ale mele
Ne-am facut un nume. Nu eram neaparat singurii din oras care se ocupau cu asta in timpul liber, dar cu siguranta am fost cei mai dementi si dornici de afirmare. In tot acest timp bateam tara in lung si in lat, participand si castigand premii semnificative la toate festivalurile de teatru pentru adolescenti cu trupa din care faceam parte, A.C.T., Bacau. Asadar pe toata perioada liceului am cochetat cu muzica si teatru, cele doua pasiuni pe care le-am imbratisat de cand eram scoler aerian.
In clasa a XII-a am luat decizia finala: dau la facultatea de teatru! Ceea ce am si facut. Am dat, am intrat printre primii si am inceput specializarea alaturi de o generatie de colegi si profesori exceptionali…indrumati cu atentie de maestrul Florin Zamfirescu, dirigintele si parintele nostru.
Actualmente sunt la Master, anul 1…aceeasi disciplina (Arta Actorului), aceeasi facultate (de teatru), in cadrul aceleiasi universitati (U.N.A.T.C.). In clasa a 4-a m-am indragostit de teatru si de muzica rap. Mi-am pus in minte sa fac asta toata viata.
A trecut gimnaziu, a trecut liceul, facultatea…si dupa aproximativ 15 ani…se pare ca tot asta fac…Posibil chiar acesta sa fie drumul…Doamne-ajuta!
Tin sa mentionez urmatorul lucru: fara sprijinul suprem al mamei, al surorii si al rudelor/prietenilor/colegilor/profesorilor…nu as fi aici, redactand in linii mari povestea vietii mele, pentru dumneavoastra si, implicit, pentru emisiunea “Romanii Au Talent”
SHOW a la Krem, in semifinala de la Romanii au talent
