Ma numesc Leon Magdan, dar cei mai multi copii si parinti ma cunosc ca Profesorul de joaca. Imi place enorm sa lucrez cu copiii si nu ma vad facand altceva. Pe de o parte scriu carti pentru copii, iar pe de alta parte pun in scena spectacole cat mai interesante si mai surprinzatoare. Incerc sa-i fac pe copii sa se bucure si sa invete ceva bun cu drag, cu zambetul pe buze. Si cand spun asta, ma refer la copiii de toate varstele, de la 4 la 84 de ani. Caci, indiferent de varsta, fiecare din noi ramane in adancul sufletului un copil. Copilul acesta, din sufletul nostru, are nevoie sa se joace si sa se bucure. si cred ca nimic nu poate fi mai frumos in viata, decat sa copilaresti odata cu copiii sau cu nepotii tai.
Constantin Brancusi spunea „cand nu mai suntem copii, suntem deja morti”. Asta incerc si eu sa transmit: sa fii si tu copil la orice varsta. Ce inseamna sa fii copil: sa te bucuri de orice lucru neinsemnat, sa fii mereu curios, sa vezi lumea mai buna decat este, sa ierti cu usurinta, sa iubesti neconditionat, adica sa traiesti cu adevarat. Asta incerc sa-i invat pe cei mici, dar si pe cei mari, in spectacolele mele.
Talentul l-am mostenit, fara indoiala, de la bunica mea, care a lucrat toata viata intr-o gradinita. Perseverenta o am de la mama, iar pofta de viata si zambetul permanent sunt sigur de la tata. Dar, la fel de important, puterea de munca o am din familie: fara intelegerea sotiei mele si, mai ales, fara nastrusniciile copilasului meu, Matei, de 5 ani, n-as putea fi eu insumi.
Nu a luat lectii de teatru, dar se descurca exceptional cu jocul umbrelor
Nu am facut scoala de teatru, dar am invatat si invat in continuare de la alti artisti, din propriile greseli si, nu in ultimul rand, de la public. Pe scena sunt sincer, nu joc un rol, de aceea nu am replici invatate si ma adaptez mereu la public.
Momentul care m-a impresionat cel mai mult in activitatea cu copiii este urmatorul:
Realizez, cat de des pot, spectacole gratuite la spitalele de copii. Odata, la un asemenea spectacol, la Spitalul Marie Curie din Bucuresti, am chemat pe scena trei voluntari, dintre copiii bolnavi care erau in sala. Unii erau cu parintii, altii cu asistente medicale, cativa erau chiar in carucioare. Toti in pijamalute, dar veseli si curiosi. Pe scena a venit imediat o fetita dragalasa, cu gura pana la urechi, nerabdatoare sa joace alaturi de mine in sceneta ce urma. Cand am luat-o de mana, m-a trecut un fior. Manuta ei era foarte fierbinte, avea temperatura mare. M-a surprins acel moment la care nu ma asteptam. Poate ca cei mai multi adulti, la o asemenea temperatura, nici nu s-ar fi dat jos din pat, dar ea, draga de ea, se bucura cat putea de tare de spectacol. si eu, ca si ceilalti adulti, incercam sa-i invatam pe copiii cate ceva, dar, de fapt, de multe ori, noi avem ce invata de la copii.
La „Romanii au talent!” am facut teatru de umbre. Cum am inceput sa fac asta? In copilarie, aveam vreo 9-10 ani, ma plictiseam seara, pe vremea aceea nu era program la televizor, video nu aveam, asa ca am inceput sa ma joc cu umbrele mainilor in lumina de la veioza. Peste ani, am uitat de toate acestea. Dar in ultima vreme am redescoperit teatrul de umbre si de atunci nu e zi, sa nu ma joc...
Nu am fost niciodata la vreun alt concurs. Iar participarea la „Romanii au talent” inseamna pentru mine foarte mult: emotie, bucurie, speranta! Acest show este extraordinar pentru ca ii arata pe romani asa cum sunt ei de fapt: plini de viata, creativi si talentati.
Ce planuri are daca va castiga "Romanii au Talent"
Sper din suflet sa castig, iar daca se va intampla acest lucru, ma voi „imbogati”. Un frumos proverb spune ca „bogat este cel care nu are datorii”. Asta voi face cu jumatate din premiu: o sa-mi achit toate datoriile si apoi o sa traiesc si o sa muncesc linistit. Iar cu cealalta jumatate vreau sa-i „imbogatesc” sufleteste pe ceilalti, caci „dar din dar se face rai”. Visez si lucrez de mult timp la o carte intitulata „indragostit de Romania”.
Este un fel de manual, foarte atragator, pentru scolarii de toate varstele. S-au adunat zeci de pagini cu informatii surprinzatoare, povesti si legende fascinante, lucruri incredibile despre marii nostri romani. Adevarul este ca avem o tara minunata si doar cine nu o cunoaste nu o iubeste. Asadar, cu cealalta jumatate din premiu voi tipari cartea intr-un numar foarte mare de exemplare si le voi distribui gratuit in toate scolile din tara.
Numarul artistic de teatru de umbre pe carel-am sustinut in auditii este o premiera absoluta, nu stiu sa se fi realizat ceva asemanator. Evident ca din punct de vedere tehnic folosesc cateva „elemente” clasice, in special la profilurile de animale, dar totodata folosesc elemente proprii si tehnici personale, intr-o poveste special creata pentru acest show. Tot ce pot sa sper este ca mesajul ei sa va bucure si sa va mearga la suflet.
