Smiley a avut un deja-vu din perioada in care facea parte din trupa "Simplu" atunci cand l-a vazut dansand pe Jean Pierre "exact in stilul lui Piticu'".
"Ai o lejeritate si un balans care imi plac", i-a laudat Mihai Petre numarul de break-dance, iar concurentul jumatate roman, jumatate gabonez a trecut mai departe in competitia talentelor.
Cine este Jean Pierre Obiang-Nka
Am 31 de ani, m-am nascut in Iasi, la 30 ianuarie 1983. In prezent sunt dansator de breakdance si sustin ocazional spectacole alaturi de colegii mei de la Casa de Cultura a Studentilor.
Mama, Augustina, are 57 de ani, este pensionara, iar tatal, Pierre Obiang-Nka, este originar din Africa, Gabon.
Eu sunt cel mai mare dintre cei 4 frati. Jean Darys are 30 de ani si este ospatar la un hotel din Bucuresti, Dumitru are 24 de ani, este operator PC la o firma privata din Iasi, iar sora mea, Diana, are 22 de ani si este plecata in Olanda.
Parintii mei s-au cunoscut in perioada studentiei, la Iasi. In vremea comunista existau anumite restrictii si reguli, motiv pentru care nu s-au putut casatori, tatal fiind obligat sa se intoarca singur in tara natala, desi au fost mult timp impreuna si aveau deja 2 copii. Astfel, mama a fost nevoita sa ma creasca pe mine si pe fratele meu, Jean Darys, singura, ajutata de bunici.
Dupa 5 ani, s-a recasatorit si apoi s-au nascut fratii mei, Dumitru si Diana. Din nefericire, l-am avut alaturi de noi pe tatal vitreg numai 15 ani, acesta decedand in urma unui stop cardiac.
Mama a ramas singura in ultimii 10 ani, dedicandu-si viata copiilor si fiind foarte mandra de faptul ca ne-a vazut mari, porniti pe propriul drum in viata, in ciuda greutatilor intampinate care, din pacate, nu au fost putine.
Show-ul este acum INTEGRAL si pe Voyo.ro.
De tatal biologic nu mai stiu absolut nimic, caci dupa plecarea acestuia din tara i s-a transmis o informatie falsa, si anume ca cei doi baieti ai sai sunt morti. Mi-ar placea sa stie de existenta noastra si sa reiau legatura cu el, caci nu m-a mai vazut de cand aveam 3 ani. Incerc de ceva vreme sa il gasesc, insa fara niciun rezultat.
In vremea copilariei eram linistit, silitor la invatatura, apreciat de domnii profesori si imi iubeam foarte mult fratii. Din pricina originii eram uneori marginalizat, insa m-am ambitionat si mi-am promis mie insumi sa fiu cineva in viata. Urmaream cu interes emisiunile si videoclipurile cu dansatori celebri, pe care incercam sa-i imit. Ma simteam de multe ori prost deoarece nu toti copiii voiau sa se joace cu mine, ma dadeau la o parte, radeau de culoarea pielii mele. Asa incat, m-am refugiat in dans si mi-am dorit sa fac ceva in viata, sa le demonstrez oamenilor ca nu doar culoarea pielii conteaza.
Marele castigator "Romanii au talent" esti TU. Serios, intra sa vezi ce ti se intampla!
De la varsta de 12 ani am inceput cu miscari usoare de dans, apoi am exersat, la recomandarea unor prieteni; in scurt timp, am aflat de existenta unor cursuri de breakdance ce se desfasurau la Casa de Cultura a Studentilor din Iasi si m-am prezentat la proba plin de entuziasm. Spre norocul meu, dupa ce am sustinut proba, domnul instructor Eugen Gherghel mi-a sesizat aptitudinile si m-a sprijinit sa frecventez cursurile de dans, caci nu aveam posibilitati materiale pentru plata acestora. In urmatorul an, am participat la Festivalul de Dans Studentesc din Cluj- Napoca, unde am obtinut premiul I.
Si in ziua de astazi ii multumesc din inima domnului Eugen Gherghel care mi-a descoperit talentul.
In general, am fost un autodidact, dar membrii familiei si prietenii m-au incurajat sa nu abandonez pasiunea vietii mele, dansul.
Nu am studii superioare, desi mi-as fi dorit sa urmez cursurile Facultatii de Sport, insa conditiile materiale modeste si greutatile vietii m-au impiedicat sa fac lucrul acesta. Am urmat cursuri de profil, urmarind doar sa progresez si apoi mi-am insusit tehnica breakdance-ului.
Am participat la nenumarate concursuri, festivaluri si emisiuni, in calitate de invitat, de-a lungul timpului.
Cei din familia mea nu au facut dans de performanta, insa tatal meu era pasionat de sport si avea abilitati in acest sens.
Prietena mea si viitoarea mea sotie este cea care m-a sprijinit, m-a incurajat sa merg mai departe, m-a judecat doar prin prisma calitatilor mele de om, nu din perspectiva prejudecatilor, asa cum mult timp am fost obisnuit sa fiu privit. Ea este mereu langa mine si ma sustine in ceea ce fac, cu speranta ca intr-o zi va fi mai bine.
Sper ca in viitorul apropiat sa fiu membrul unei trupe celebre, sa apar intr-un videoclip si sa cunosc artisti valorosi.
Permanent am incercat sa iau ce este mai bun de la specialistii din domeniu, am o admiratie deosebita pentru vedetele autohtone si din strainatate, mai ales fata de Benny Kimoto, dansator al trupei Flying Steps. Incerc sa imi pastrez propriul stil de dans, perfectionandu-ma in acest sens.
Evit termenii de comparatie, dar sunt constient de faptul ca nu te poti forma fara modele si apoi incerci, in masura posibilitatilor, sa le depasesti. Fiecare om vrea sa fie original, sa surprinda printr-o anumita atitudine sau miscare, caci suntem unici pe acest pamant.
Urmaresc cu atentie emisiunea Romanii au talent inca de la prima editie si un imbold interior m-a determinat sa ma prezint la preselectii, simtind ca am ce arata publicului, pentru a nu ramane in anonimat. Sunt un ambitios, un luptator, cred in reusita si ma dedic dansului.
Spoturile publicitare difuzate inainte de inceperea concursului m-au determinat sa particip la preselectii, mai ales ca acestea s-au derulat la Casa de Cultura a Studentilor, unde ma simteam ca acasa. Imi place scena, imi place publicul, imi place sa arat lumii si sa imi demonstrez si mie insumi ca munca mea de aproape 20 de ani nu a fost in zadar.
Participarea mea la concurs a condus la o mobilizare generala, fiind o adevarata provocare, o deschidere spre o lume noua, venind in contact cu alti participanti care m-au fascinat. Imi plac provocarile, imi place sa pot gasi un loc sau un moment in care sa arat ceea ce stiu sa fac.
Mi-ar placea sa-mi indeplinesc visurile fara sa am nevoie de sume mari de bani, insa este imposibil!...Nu am o fire lacoma…mi se pare o decizie grea; cu siguranta, daca as castiga, nu as uita de nevoile familiei mele, as asigura un trai decent actualei mele familii si as derula un proiect personal - o scoala de breakdance pentru copii. Desigur, nu as uita nici de cei mai putin avantajati de destin, as incerca sa-i ajut, asa cum si altii au facut pentru mine. Nu visez la lux, ci doar la o viata normala, alaturi de sotia si copilul meu.
De show-ul meu cred ca ar fi interesati tinerii, in general, dar si celelalte categorii de varsta, caci dansul binedispune, iti da energie si starneste admiratia, fiind, in definitiv,o arta.
Mi-as dori sa ajung cat mai departe cu putinta in concursul Romanii au talent, sa fiu apreciat de juriu si de public la justa valoare si sa-mi redescopar potentialul. Indiferent de rezultat, nu vreau sa ma demoralizez, ci sa mi se ofere noi piste de lansare. Ma consider un om puternic si voi continua cu breakdance-ul si dupa aceasta experienta din care voi avea, cu siguranta, multe de invatat.
