“Ma intorceam de la un concert de la Braila si mergeam spre Bucuresti, unde aveam botezul Anei Maria. Eu motaiam in masina si soferul a adormit si el, a intrat pe contrasens si s-a lovit de o alta masina. Am ajuns la spital in coma de gradul doi si am ramas in coma profunda timp de trei saptamani. Eram desfigurata si am pierdut patru kilograme de sange in cateva saptamani. Am fost intai operata fara anestezie, apoi, cand m-am trezit din coma, am facut septicemie si febra 41 cu 9”.
Acesta fost cel mai cumplit moment din viata Ionelei Prodan, dar si momentul de cotitura in care a reinvatat sa fie om: “am invatat sa merg, sa vorbesc, imi amintesc ca imi era teama ca nu am sa mai pot cobori scarile, imi era teama sa ma urc in masina.