Interviu cu Laura Adamache: "Pasiunea pentru ceea ce fac este cheia retetelor si fotografiilor mele!"

V. A. De cat timp esti plecata din tara si cum ai luat aceasta hotarare?

Laura Adamache: Am plecat din Romania in 2002 si, desi inceputul in Italia a fost destul de greu pentru ca nu cunosteam limba italiana, am reusit treptat sa ma integrez perfect. Hotararea de a parasi Romania am luat-o impreuna cu sotul meu, care a primit un contract in Italia. Bineinteles ca l-am urmat si desi mi-a fost teribil de greu sa imi parasesc tara si sa ma obisnuiesc cu un stil de viata total diferit fata de ceea ce cunosteam eu, am reusit sa ma adaptez . Italia este o tara deosebit de frumoasa si calda ( la propriu si la figurat) in care este imposibil sa nu te simti bine.

"Inceputul in bucatarie a fost un dezastru total!"

V.A. Cum ti-ai descoperit pasiunea pentru gatit si fotografie? Si care dintre ele a fost prima?

Laura Adamache: Greu de spus, pentru ca ambele pasiuni au aproximativ aceeasi varsta. Mama mea este o gospodina desarvasita, iar tatal meu este pasionat de fotografie, asa ca am crescut inconjurata de miresme imbietoare si de imagini colorate. Nu puteam sa nu ajung sa nu le iubesc si eu. Imi amintesc ca priveam fascinata cozonacii mamei mele si ma intrebam daca vreodata voi fi in stare sa fac si eu asa ceva. Iar fotografiile tatalui meu erau atat de pline de viata, incat prima data cand am atins un aparat de fotografiat nu am vrut sa-l mai las din mana. In timp aceste doua mari pasiuni ale mele s-au dezvoltat si zi de zi incerc sa le perfectionez.

V. A. Chiar vroiam sa te intreb cum, cand, de unde ai invatat sa gatesti, cum a fost la inceput pentru tine?

Laura Adamache: Inceputul a fost un dezastru total!! Stiu ca prima incercare in bucatarie a fost undeva pe la 6 ani si prima "minune" creata de mine a fost un fel de omleta in care nu-mi amintesc ce am pus, dar stiu ca am ars-o.  Cu tot cu tigaie! De frica sa nu fiu certata, am ascuns tigaia cu tot cu omleta arsa, sub pat. Cand au venit ai mei de la serviciu se intrebau de unde vine acel miros ingrozitor si cand au descoperit tigaia sub pat au inceput sa rada. Nu m-au certat deloc si cred ca asta m-a incurajat sa merg inainte. 

A doua incercare, pe la 10-12 ani, a fost o supa in care am pus cam tot ce am gasit in frigider si bucatarie: lapte, oua, ulei, otet, mezeluri etc. Era o surpriza culinara pregatita pentru parintii mei care trebuiau sa se intoarca de la serviciu. Imi amintesc ca mami a refuzat politicos sa guste din ea si ma bucur mult ca a facut-o, dar tatal meu a mancat o portie si s-a simtit cam rau dupa aceea. Tot ce stiu acum se datoreaza parintilor mei care m-au incurajat intotdeauna si m-au invatat sa nu ma dau batuta in urma unui esec.

   
V. A. Cat de mult experimentezi acum in bucatarie si care sunt sursele principale de inspiratie? Am observat ca multe din retetele tale sunt deosebite, cu tot felul de ingrediente si combinatii, de exemplu gem de rosii sau gogosi cu flori de dovlecel.

Laura Adamache: Experimentez destul de mult si pot spune ca peste 90% dintre experimente imi reusesc foarte bine. Desigur, o reteta intotdeauna poate fi imbunatatita, asa ca un experiment reusit nu este niciodata complet. Cel putin la mine in bucatarie.  Sursele de inspiratie sunt in general revistele de profil si cartile de bucate desi si blogurile si site-urile culinare ma inspira. Iubesc bucataria italiana pentru variatie, gust si culoare. Este o bucatarie fermecata pe care daca ajungi sa o descoperi si sa o inveti, este imposibil sa nu o apreciezi.

"Bucataria romaneasca este foarte gustoasa, dar nu e dietetica. Si, din pacate, nu e promovata destul"

V. A. Care sunt diferentele sesizate de tine intre bucataria italiana si cea romaneasca?

Laura Adamache: Sunt doua bucatarii extrem de diferite, atat prin ingredientele folosite, cat mai ales prin stilul de a gati. Bucataria italiana se bazeaza pe ingrediente simple si variate si pe un stil culinar dietetic, in timp ce in bucataria romaneasca intalnim mancaruri mai grele si preparate nu atat de sanatos. Nu spun ca bucataria romaneasca nu este o bucatarie gustoasa, dar ritmul de viata al secolului XXI este unul preponderent sedentar, iar o alimentatie prea bogata in grasimi nu este potrivita cu prezentul pe care-l traim.

V. A. Ce parere ai despre bucataria romaneasca?

Laura Adamache: Cum spuneam si mai sus, bucataria romaneasca este o bucatarie foarte gustoasa, chiar daca nu este foarte dietetica. Din pacate nu o promovam atat de mult cum fac alte tari: Italia, Franta, Spania etc. In ultima perioada, importam foarte multe feluri de mancare din alte tari si astfel avem tendinta de a uita propria bucatarie. Nu demult, am primit din tara o carte de bucate cu retete 100% romanesti. Cel putin asa suna titlul.

Am avut surpriza neplacuta sa regasesc in respectiva carte, tagliatelle cu sunca si cascaval, fructe de mare trase in tigaie, s.a.m.d, deci retete care nu fac parte din bucataria traditionala romaneasca. In loc sa "infiem" retetele altora ar trebui sa imbunatatim retetele traditionale, sa le scoatem in evidenta si sa ne protejam produsele specifice. Sper ca toate aceste lucruri sa devina realitate intr-un viitor cat mai apropiat.

"Gustul mancarii de casa nu il vom regasi niciodata in restaurante sau fast food-uri"

V. A. Sunt unele persoane care mananca pentru a trai, si altele care traiesc pentru a manca. Cat de importanta este mancarea, care este rolul ei in opinia ta?

Laura Adamache: Categoric, mancarea are un rol foarte important in viata fiecaruia dintre noi, insa trebuie sa invatam sa punem accent pe calitate si nu pe cantitate si sa variem cat se poate de mult felurile de mancare pe care le servim si, bineinteles, stilul de-a le gati. Mancarea este ca o lama cu doua taisuri, dar daca avem grija sa nu ajungem sa traim numai pentru a manca, nu ne poate face rau. Pentru un organism sanatos avem nevoie de moderatie si variatie, de accea trebuie sa avem grija intotdeauna la cat de plina este farfuria din fata nostra si mai ales cu ce anume.

V. A. Dar in relatie, care mai este rolul mancarii? Este adevarat ca dragostea trece si prin stomac?

Laura Adamache: Din pacate, in zilele noastre aceasta zicala si-a pierdut din valoare, deorece sunt din ce in ce mai putine persoane care gatesc , iar mancarea pregatita in casa a inceput sa piarda teren in fata celei servite la restaurant sau la fast food. Este adevarat ca timpul liber este mai putin decat in urma cu 50-60 ani, dar consider ca daca facem un mic efort putem sa dedicam cateva ore in fiecare saptamana acestei activitati. Gustul mancarii de casa nu il vom regasi niciodata in restaurante sau fast food-uri.

V. A. In familia ta, gatesti impreuna cu sotul, sau preferi sa nu te incurce?

Laura Adamache: Bucataria este spatiul meu in care cu greu accept alte persoane. Prefer sa gatesc singura pentru ca ma pot concentra mai bine astfel, dar in situatii extreme, cand volumul de munca este mare, ma ajuta si sotul meu.

V. A. Cine sunt mai buni bucatari – barbatii sau femeile?

Laura Adamache: Cele mai mari nume de bucatari au fost date de barbati, dar nu din cauza ca sunt mai priceputi decat femeile, ci pentru ca au alte prioritati. Pentru a ajunge chef este nevoie de 15-20 de ani de munca asidua, multe cursuri de specializare, deplasari in diferite tari, disponibilitate continua si un volum de munca extrem de mare. Un chef de renume are in subordine o echipa de circa 40 persoane sau chiar mai mult. Sunt putine femei care sunt dispuse sa faca aceste sacrificii, majoritatea preferand sa ramana la un anumit nivel, dar sa aiba posibilitatea de a-si construi o familie si de a avea timpul necesar pentru a se ocupa de ea.

Despre ce inseamna "mancare sanatoasa"

V. A. Ce inseamna pentru tine mancare sanatoasa?

Laura Adamache: Mancarea sanatoasa din bucataria mea inseamna cat mai putine grasimi, fara prajeli si putine sosuri. In tara consumam multe mancaruri cu sos sau prajite, dar am renuntat aproape in totalitate la acest stil alimentar. Nu spun ca nu mai gatesc deloc mancaruri cu sos sau ca nu mai fac uneori gogosi sau minciunele, dar le prepar foarte rar. Cel mai des pregatesc risotto cu fructe de mare sau legume, paste integrale cu diferite sosuri in general pe baza de legume, multe salate, peste la cuptor, gratar, rasol si, bineinteles, carne de pui, curcan, vita pe care le pregatesc la cuptor, fierte sau la gratar.

V. A. Ce parere ai despre curentele bio si raw vegan in bucatarie?

Laura Adamache: Sunt perfect de acord cu produsele biologice, avand in vedere ca cele gasite in supermarketuri suporta o multime de tratamente care distrug proprietatile alimentului respectiv. Pentru sanatatea noastra si a celor dragi este de preferat sa achizionam produse biologice cat mai des posibil. 

Nu sunt de acord cu o alimentatie 100% raw, pentru ca paleta produselor consumate in aceasta dieta este exclusiv vegetala si neprocesata termic. Este adevarat ca produsele neprocesate termic isi conserva toate valorile nutritionale dar tot atat de adevarat este ca organismul uman este adaptat si consumului produselor de origine animala. Caracterul omnivor al alimentatiei umane este o consecinta a evolutiei acestuia in decursul timpului. In pricipiu nu sunt adepta extremelor de nici un fel si consider ca exista un echilibru care ne guverneaza existenta, iar acesta se aplica si alimentatiei.

 V. A. Revenind la blogul tau, cum de ai rabdare sa raspunzi la toate comentariile? Si mai ales sa fii atat de politicoasa si diplomata… Traim in secolul vitezei, cum ai spus si tu, si sunt foarte putini oamenii care chiar au, intr-adevar, rabdare cu ceilalti…

Laura Adamache: Rabdarea si diplomatia fac parte din sistemul meu de valori si trebuie sa imi fac timp pentru cei care isi fac timp, la randul lor, sa imi lase o vorba buna. Sunt adepta respectului reciproc si nu as putea fi niciodata nepoliticoasa cu o persoana care ma respecta. Adevarat ca am primit si comentarii mai putin placute pe care am inceput sa le ignor in ultima perioada. Prioritare sunt intrebarile la subiect, iar daca sunt si expuse corect este absolut perfect.

Cam cat se castiga dintr-un blog culinar

V. A. Au fost si comentarii rautacioase la adresa ta, de genul “esti casnica, intretinuta, n-ai copii”, ca si cum aceste critici ti-ar putea anula in vreun fel munca sau talentul. Cum le faci fata?

Laura Adamache: Eu am o vorba si anume: Nu ma jigneste cine vrea, ci numai cine poate. Cei care ma pot jigni cu adevarat si a caror parere o iau in considerare, sunt extrem de putini, asa ca nu cataloghez in nici un fel aceste impresii venite din partea unor necunoscuti virtuali. Pur si simplu nu ma intereseaza. Se poate lucra foarte bine si de acasa, eu in momentul de fata am doua contracte de colaborare care-mi aduc un salariu fix lunar. Cat despre copii, acestia trebuie sa vina pe lume numai in momentul in care esti pregatit sa ii primesti cum trebuie.

V.A. Cam cat castigi din blog? Sunt sigura ca multi dintre cei care te citesc ar fi curiosi sa afle asta.

Laura Adamache: Nu pot sa fiu foarte exacta in privinta sumei. In momentul de fata am doua contracte in derulare, care-mi aduc impreuna cateva sute de euro in fiecare luna. In afara de aceste doua contracte, exista o alta suma, mai mica, provenita din publicitatea vanduta pe blog si fotografiile vandute pe site-urile de stock.

Motto: "Invata sa fii un om de valoare si nu neaparat un om de succes." (Albert Einstein)

V. A. Cum de iti ies atat de bine si retetele si fotografiile? Presupun ca e foarte multa munca in spatele a ceea ce se vede pe blogul tau. Am incercat si eu multe retete de-ale tale, au iesit super gustoase, dar nu la fel de aspectuoase – ale tale par atinse de-un fel de vraja. Care e secretul tau?

Laura Adamache: Ma bucur tare mult ca ti-au reusit retetele incercate si eu sunt convinsa ca au fost si foarte aspectuoase. Intr-adevar, volumul de munca este foarte mare, dar cand faci cu dragoste ceea ce faci, nu este deloc greu. Pentru fiecare reteta in parte fac in jur de 200 de fotografii din care selectez ulterior 5-6 maxim. Pasiunea pentru ceea ce fac este cheia retetelor si fotografiilor mele.

Sursa foto: http://adamache-laura.blogspot.com/ si http://lauraphotoblog.blogspot.com/