Francesca si Andreea Ilie, surorile care au reusit sa impresioneze juriul de la "Romanii ai talent".
Francesca Ilie
Ma amuz de fiecare data cand sunt intrebata de copilaria mea.Pentru ca e un pic cam mult spus copilarie .EU NU AM COPILARIT! NU STIU CE INSEAMNA sa te joci cu prietenii de la bloc,, Sotronul’’, ,,Tara ,tara Vrem-ostas’’...etc.
Prima mea jucarie a fost pianul ,l-am inceput la varsta de 4 ani.A fost haios cum am inceput eu legatura cu muzica, defapt am sa va si povestesc dar mai tarziu ...
O intamplare ce nu am sa uit niciodata este atunci cand eu si mama mea am avut o mica divergenta care m-a facut peste ani de zile sa ii multumesc pentru tot ce a facut pentru mine: Aveam 7 ani ,eram in clasa a I-a si nu vroiam sa studiez ,vroiam si eu afara ca toti ceilalti copii,insa mama vrandu-mi doar binele mi-a cerut sa studiez 3 ore la pian ,iar apoi sa ies. Eu m-am incapatanat si am stat in fata pianului ,plangand.
I-am spus o vorba mamei atunci care a durat-o foarte tare mult timp .I-am spus ca nu o iubesc nici pe ea,nici pe tata pentru ca mi-au luat toata copilaria... IAR ACUM II MULTUMESC DIN suflet ca ,, Mi-a facut asta”!!! Asta pentru mine este acea amintire care mi-a marcat copilaria.
Muzica este lucrul cel mai frumos care mi se poate intampla ,ca eu sa vorbesc despre muzica . De cate ori mi se pune acesta intrebare raspunsul meu este urmatorul : As sta sa cant timp de 3 zile non-stop fara sa am nevoie de apa si de mancare,cred ca prin asta am spus totul .
Acum as vrea sa povestesc cum a inceput totul desi mai sus am mai divulgat cate ceva.
Romanii au talent pentru mine cat si pentru sora mea reprezinta ,clar o experienta unica si frumoasa! Important pentru noi este sa ne aflam acolo si sa putem darui lumii intregi dragostea noastra pentru muzica.
Consider ca vom capata mai multe mijloace de a comunica cu oamenii pentru ca acest show ne da ocazia.
Ilie Andreea
Imi amintesc foarte clar de copilaria mea care sincer nu a fost deloc asa cum ne gandim toti , cu papusele , castele barbie sau jocurile din fata blocului cu vecinii, ba din contra . De mica ca si sora mea Francesca , mama mi-a gasit si mie un drum si a incercat sa ma ghideze in asa fel incat sa fac ceea ce ma reprezinta , asta spun eu acum dupa atatia ani in care am muncit din greu ca parintii sa poata fi mandri de mine. M-a inscris la Clubul Sportiv Steaua din Bucuresti unde am facut sport de performanta timp de 1 an dar cu siguranta cum drumul meu mi s-a declarat a fi altul am renuntat la sport .
Cand aveam 5 ani mama mea ne-a dus atat pe mine cat si pe sora mea la Clubul copiilor nr.6 din Bucuresti la cerinta surorii mele de a-i cauta un profesor de canto. Am studiat cu doamna Gabriela Sauciuc Cicone pana la varsta de 11 ani, apoi l-am cunoscut pe domnul Cornel Fugaru care m-a invatat foarte multe lucruri si pot spune ca si-a pus amprenta in evolutia mea ca si solist . La varsta de 7 ani am inceput sa studiez vioara la Colegiul de muzica Dinu Lipatti unde am avut-o ca profesoara pe doamana Adriana Ionescu.
Tin sa precizez ca voi enumera persoanele care mi-au fost alaturi atunci cand chiar am avut nevoie si care m-au sustinut in tot ceea ce am vrut eu sa fac.
Profesoara mea clasele 1-4 doamna Mili Laca care m-a invatat destule lucruri si tin foarte mult la dansa tocmai pentru faptul ca m-a facut sa imi fie dor de maniera ei de a preda si de bunatatea ei .
Profesoara mea de vioara doamna Adriana Ionescu , o femeie extraordinara si cu un suflet de aur , mereu am simtit-o ca si cum ar fi din familie , m-am apropiat foarte mult de dansa deoarece mi-a demonstrat ca sunt o eleva care si-a dorit-o de mult timp si mereu m-a ajutat in legatura cu orice problema minora pe care am avut-o.
Profesorul meu de canto domnul Cornel Fugaru care intr-adevar mi-a marcat viata in adevaratul sens al cuvantului , daca in ziua de astazi oamenii imi apreciaza talentul muzical eu as vrea sa ii multumesc domnului Cornel Fugaru pentru ca si el a contribuit la darul meu , din pacate acum numai este printre noi dar stiu ca de acolo de sus ma vegheaza non-stop si e alaturi de mine .
Pot spune ca muzica face parte din mine , stiu si am simtit inca de mica ca trebuie sa am de-a face cu muzica si trebuie sa urmez acest drum , nu cred ca as stii sa fac altceva , stiu ca daca nu as face-o nu as mai exista , daca Dumnezeu mi-a dat acest dar si eu l-am constientizat ar fi pacat sa nu mi-l fructific. Cum am spus si mai sus la 5 ani am inceput sa cochetez cu muzica usoara , sa stiu ce este un microfon si sa incerc sa cant in fata a mai multor oameni , parintii mei sunt cei care m-au descoperit , au observat ca am ureche muzicala si si-au dorit foarte mult sa ma indrume atat pe mine cat si pe sora mea in lumea muzicii .
