Sefii marilor studiouri nu suporta filmele prea lungi, finalurile triste sau rezultatele negative din cercetarile de piata. Toate inseamna pentru ei un singur lucru: esec la box office. Si atunci se transforma in adevarati macelari ai cinematografiei, calcand in picioare creatia scenaristilor, viziunea regizorului sau interpretarea actorilor. Totul in numele sfantului profit.
Sunt destule situatii in care producatorii pun mana pe scenarii care le fac cu ochiul, dar in care finalul povestii nu e pe gustul lor. Placa lor e mereu aceeasi: vor retete sigure, verificate ca priza la public, prefera happy end-urile si in nici un caz nu vor sa isi provoace spectatorii sa gandeasca prea mult. Cat rau poate sa iasa din asta? Urmariti mai jos finalul lui I Am Legend, asa cum a fost el vazut in cinematografele din toata lumea. Urmariti apoi finalul alternativ, acela pe care studioul nu l-a acceptat niciodata. Si discutam dupa.
Mai intai trebuie sa stiti ca "I Am Legend" e adaptat dupa un roman semnat Richard Matheson. Finalul alternativ este cel adevarat, cel al cartii, deci respecta ideea, viziunea si mesajul pe care autorul a vrut sa le transmita. Punct. Daca vrei altceva, faci altceva. Cu totul altceva. Apoi intreaga constructie a filmului duce natural catre finalul alternativ pe care cei de la Warner Bros. nu l-au acceptat. Faptul ca mutantii reusesc sa ii intinda o capcana lui Neville, in care acesta chiar pica, faptul ca sunt organizati social… sunt indicii importante care te pregatesc pentru finalul „surpriza”.
Intra pe www.procinema.ro si citeste continuarea!