“La un moment dat am simtit prezenta cuiva, nu mi-am facut griji, nu era nici macar ora zece. Am simtit prezenta din ce in ce mai acut, m-a lovit acel cineva, mi-a smuls geanta si a fugit. Nu stiu de ce trebuia sa ma loveasca, e ceva ingrozitor, pentru o fata e cumplit sa traiesti o experienta ca asta.” Asa isi aminteste Anna experienta care a afectat-o atat de tare incat a avut nevoie de o pauza, de cateva saptamani petrecute cu ea insasi. In tot acest timp in care nu a iesit din casa, Anna Lesko s-a refugiat in pictura, pentru ca “in fata sevaletului sunt diferita, sunt mai boema, sunt intr-o cautare, intr-o negociere cu sentimentele mele, cu starile mele.”