Romania are un patrimoniu pe care Occidentul l-a pierdut de foarte multa vreme: zone vaste si stabile de civilizatie taraneasca autentica.
Strainii ne atrag atentia ca stam pe o comoara, pe care n-o valorificam. Putini sunt insa si romanii care au reusit sa pastreze gospodariile satesti traditionale si sa le transforme in afaceri profitabile si punct de atractie pentru turisti.
Dupa trei ani petrecuti ca translatori prin strainate, doi romani s-au hotarat sa o rupa cu viata la oras si s-o ia de la capat la tara, in satul bunicilor. Au trecut 16 ani de atunci si astazi au cea mai vie casa din comunitate si cea mai cautata gospodarie bio din zona Mediasului.
Mosna, sat stravechi de langa Medias, pe care strainii nu-l rateaza cand viziteaza Ardealul. Biserica fortificata e prima pe care Printul Charles a vizitat-o cand a ajuns in Romania. Azi panourile mari care lauda fondurile UE ce-au ajutat la restaurare incurca ochiul fotografului.
"Aici, in Romania, sunt lucruri foarte frumoase, uneori un pic cam paraginite si ar merita renovate. Au potential grozav, exista autenticitate, pe care deocamdata Romania a reusit s-o salveze si speram s-o pastreze in continuare", spun turistii.
Pe o ulita laturalnica, o taranca isi aeriseste plapumile pe acoperis. Dintre miile de turisti care ajung aici in fiecare an, macar 1.000 poposesc la aceasta casa traditionala. Proprietari sunt Willi si Lavinia. Si-au facut un nume in lume, fiindca au o gospodarie taraneasca autentica, in care zburda oratanii cum in Vestul Europei demult nu mai exista: "Eu asa umblu prin gospodarie. Adica vorbesc de bio, umblu bio, nu?".
"La noi, in Germania, nu vezi asa ceva"
Aici vacile se infrupta din iarba cu margarete. Branzeturile sunt condimentate cu mirodenii si flori din gradina, iar cumparatorii se inghesuie.
Si nemtii care au stat aici o saptamana, pornesc la drum cu traista plina.
"Da, le-am vazut si suntem foarte incantati. La noi, in Germania, nu exista asa ceva", spun incantati turistii, atunci cand sunt intrebati de bisericile fortificate.
Willi si Lavinia sunt poate pionierii down-shifting-ului in Romania. Au emigrat in 1995, au rezistat in "luxul" occidental al Germaniei fix trei ani, dupa care si-au luat talpasita si s-au intors - nu la oras, de unde plecasera, ci la coada vacii.
Lavinia zvanta trandafirii pusi la uscat pentru ceai. Povestesc ce-au castigat: mancare sanatoasa pentru cei cinci copii ai lor si din surplusul de bunatati bio pe care il vand traiesc bine si au reusit sa renoveze casa traditionala, cumparata cu 20.000 de marci germane.
"Era, asa, cu stropi din ciment, din beton nu stiu ce. Si au iesit la iveala niste pietricele de rau, lipite cu atata drag de amanunt... Vedeti fiecare ciorchine e diferit?", spune, incantat, Willi Schuster.
Vecinii si-au montat la ferestre rulouri moderne. Lavinia le-a cerut vechile obloane: "Va rog frumos, nu le ardeti pe foc sau nu le aruncati, ca le-as intrebuinta eu. Si acum cand au vazut ce fain e la mine, zic: 'Lavinia, cred ca totusi o sa le folosesc eu'. Si m-as bucura mult sa vad inca o casa langa noi cu obloane de lemn".
Satul in care un arhitect pasionat le face educatie estetica locuitorilor
Numai ca unii vecini vor cu tot dinadinsul sa distruga identitatea satului: gresie cu mosaic, pereti tipatori, o emblema cu o pasare de prada, plus doua decoratiuni din ghips care aduc a caryatide fara trup si un acop de table albastru. Totul intr-un sat medieval din Transilvania, la cateva sute de metri de cetatea fortificata.
In centrul satului, un architect pasionat s-a gandit sa faca un pic de educatie estetica cetatenilor majoritari, numai ca mesajul sau este inteles pe dos.
"Dar n-are niciun primar interesul sa isi amendeze alegatorii care, din pacate, nu pun pret pe asa ceva", explica Willi.
La fiecare doua case, acoperisuri din tabla stralucesc in soare, vechile ornamente se pierd sub tencuieli de ciment si izolatii cu zapada artificiala. O zicala inscriptionata acum 100 de ani in scriere gotica nu mai face nici doi bani pentru zugravul modern.
"Pierdem din valoare, din autenticitatea locului si din cultura pe am mostenit-o aici. E foarte agresiva paguba", explica, dezamagita, Lavinia Schuster.
Silvie si Odille sunt asistente medicale din Paris - si ne cearta ca nu punem pret pe arhitectura traditionala: "In Franta ne place ce este vechi, noi inceram sa punem in valoare patrimoniul cultural. Primaria iti poate impune sa rezugravesti casa, daca ai facut-o roz fara aviz intr-un sat a carui culoare nu e rozul. Nu poti sa pui rulouri, neaparat trebuie pastrat stilul satului".
Fara sa le impuna cineva, Willi si Lavinia au stat trei ani fara acoperis deasupra sufrageriei, pana au gasit tigla autentica. Veranda le-a renovat-o o calfa de dulgher din Germania, voluntar. Si dupa 17 ani de cand au cumparat casa, se pregatesc din nou de santier.
"Imi doresc mult, de cand ne-am luat aici, o poarta inalta, cu bolta de lemn si zidit, cu caramida de tigan, arsa, destul de scumpa, ne costa la 4.000 de euro", explica Lavinia ce planuri de viitor are.
Azi, Willi este invitat in lumea intreaga sa tina speech-uri despre valoarea vietii rurale.
"Fata de aia din Vest, noi avem o chestie aproape de neinchipuit, de neinchipuit: suntem singura tara din Europa care are zone vaste si stabile de civilizatie taraneasca autentica", a declarat sociologul Gheorghe Onut.
"Credem ca asta e sansa noastra de supravietuim, mai ales ca facem si putin agroturism", a spus Lavinia Schuster.
Au mizat pe traditie, iar asta le-a adus belsug in casa, fara ajutor si fara constrangeri din partea statului, doar din bun simt, harnicie si drag de istorie.
