Desi se autointituleaza un “tocilar”, Vlad Batranu a impresionat vineri seara atat prin ambitia sa, cat si prin abilitatea de care a dat dovada. Aflat la a treia aparitie la “Romanii au talent”, lui Vlad i-au iesit de aceasta data toate schemele cu mingea de fotbal. fie ca tinut-o pe cap, pe gat, pe umeri sau a driblat-o. “Ai fost mai bun ca niciodata”, i-a spus Andi, iar Mihai a continuat: “Ai venit aici demonstrand tarie de caracter, ambitie si vointa”, astfel ca tanarul a primit cei trei de “Da” binemeritati.
Ma numesc Vlad Batrinu, m-am nascut pe data de 4 ianuarie 1993, in Iasi si sunt student la Facultatea de Informatica din Iasi, lucrand part-time ca programator IT (dezvolt aplicatii pentru telefoane mobile si tablete).
Ma consider o persoana norocoasa deoarece de mic am avut armonie in familie. Tatal meu, in varsta de 54 de ani, este profesor de istorie, iar mama, in varsta de 47 ani, este programatoare IT ( de aici mostenesc pasiunea pentru calculatoare). Cred ca sunt privilegiat, alintat, datorita faptului ca sunt singur la parinti.
Parintii mei mi-au oferit tot ce mi-am dorit, fiind o familie de intelectuali m-au stimulat si motivat sa invat, mi-au oferit conditiile si m-au sustinut pentru a reusi in orice mi-am dorit, mi-au dat tot timpul incredere! Momentele din copilarie cand ma jucam cu tata cu mingea, eu sutam la o poarta facuta din sticle si el se arunca pe iarba sunt de-a dreptul minunate, inca imi aduc un zambet larg pe fata…
Show-ul este integral si pe Voyo.ro.
Cu toate acestea, mie de mic mi-a placut sportul, am jucat fotbal 5 ani la mai multe cluburi din Iasi, mi-a placut mult sa ma joc cu mingea. Reuseam de pe atunci sa combin sportul cu studiul, sunt mandru ca am reusit sa continui pana acum. Imi amintesc prima oara cand am reusit sa pun mingea dupa ceafa, am fost atat de uimit si fericit, acest lucru pe care acum il consider o banalitate mi s-a parut a fi o realizare extraordinara.
Cred ca mi-am descoperit talentul in jurul varstei de 14-15 ani, desi tot timpul am fost pasionat de miscare si mai ales de minge (iubirea copilariei mele). Initial cred ca tata mi-a descoperit talentul, apoi antrenorul echipei de fotbal a observat ca ma descurc foarte bine cu mingea, ca am un control si o tehnica deosebita, dupa care un freestyle cu vechime, Radu Caluser, care m-a vazut ca stiu cateva trickuri si m-a ajutat sa invat bazele acestui sport (freestyle football).
Familia a fost impresionata si s-a bucurat sa vada ce reusesc sa fac cu mingea, era ceva foarte rar intalnit, erau putini practicanti ai acestui sport in Romania. De asemenea, prietenii ramaneau cu gura cascata si voiau sa le arat “schemele mele” cat mai des. Cel mai mult m-a sprijinit bunul meu prieten Radu Caluser, el m-a initiat in aceasta arta, dupa care un rol mare l-a avut avut si Stefan Florescu, cu care ma intalneam destul de des si ne aratam progresul unul altuia.
Probabil mostensc talentul si priceperea in controlul mingii de la tatal meu, care juca mult fotbal in tinerete si inca mai joaca saptamanal.
Marele castigator "Romanii au talent" esti TU. Serios, intra sa vezi ce ti se intampla!
Singurele “cursuri” urmate au fost cele tinute de Radu Caluser, care imi explica la antrenamente ce si cum trebuie sa fac ... deci in principal am fost autodidact, am invatat pur si simplu prin antrenament, greseli si autocorectare. Incercam de sute sau poate chiar mii de ori o schema complicata pana cand imi iesea, iar apoi de alte sute de ori pana cand stapaneam schema respectiva.
Prima si cea mai importanta performanta a fost castigarea unei tabere de fotbal in Rio de Janeiro. Am fost printre cei 10 care au plecat o saptamana acolo, avand totul asigurat. A fost o experienta unica, l-am intalnit pe celebrul jucator brazilian Bebeto si am fost antrenat de catre Carlos Alberto Parreira.
Sunt impreuna cu prietena mea, Jojo, de 8 luni, avem o relatie foarte frumoasa si ne iubim mult.
Peste 5 ani ma vad un programator foarte bun, un specialist IT pentru care principala pasiune va ramane mingea.
Dupa cum spunea profesorul meu de engleza de la facultate, am un fel de “dar”, o abilitate aproape supranaturala de a ma descurca cu mingea (deoarece sunt extrem de bun la tenis de masa si biliard, am castigat locul 1 in ultimii 2 ani in facultatea mea la ambele sporturi), e greu de explicat dar am o conexiune speciala cu acest obiect sferic.
Deja stiu ca sunt cel mai bun freestyler din tara, l-am depasit pe Stefan Florescu (concurentul din sezonul 1) dar inca nu am avut ocazia sa demonstrez acest lucru. Lumea ma compara deseori cu el, noi suntem prieteni, dar rivali in acelasi timp, ne intalnim des si facem battle-uri, intreceri de “trickuri”.
Auzisem de aceasta oportunitate inca inainte de a incepe, urmaream formatul englezesc si stiam ca asta e ocazia perfecta pentru a-mi demonstra talentul. Am participat in 3 editii, de fiecare data primind 3 DA. Nu am renuntat datorita spiritul meu ambitios si hotarat.
Experienta de la “Romanii au talent” a insemnat extaz si fericire intensa, niste senzatii unice, am intrat hotarat si foarte sigur pe mine, stiam ca voi reusi, m-am pregatit mult si esecul nu era o alternativa pentru mine, trebuia sa demonstrez ceea ce pot cu adevarat! Felul cum am fost aclamat de public, laudele si incurajarile juriului m-au facut sa ma simt ca si cum as fi in al noualea cer.
Cu banii castigati probabil as face o scoala de freestyle, as organiza multe concursuri si as promova acest sport “underground”, dar foarte spectaculos.
Sigur ca lumea ar cumpara bilet la spectacolele mele, deja am avut multe spectacole, vara pe litoral sau la diverse evenimente, singur sau alaturi de Stefan Florescu. Deci da, numarul meu este suficient de spectaculos pentru ca lumea sa plateasca bilet la un spectacol.
Vreau sa-mi fie recunoscut talentul, vreau sa demonstrez ceea ce pot si vreau sa fac spectacol si audienta!
