Afla totul despre relatiile dintre concurentii de la Masterchef, prin prisma lui Alexandru Cirtu, cel caruia i s-a acordat o a doua sansa in concurs, dupa ce un alt coleg s-a retras din cauza unor probleme de familie.
Ce-ai simtit cand ai fost reprimit in competie?
Nu pot sa exprim cat de fericit am fost atunci cand m-au rechemat in competitie. Nu imi venea sa cred initial, am crezut ca este o gluma. Fusesem foarte, foarte mahnit in acea saptamana si chiar ma gandeam cum ma voi prezenta in fata copiilor dupa o asemenea prestatie. Am fost foarte dezamagit de mine pentru ca stiam ca pot mai mult, nu am fost pregatit pur si simplu pentru intensitatea si exigenta cu care se lucreaza intr-o bucatarie profesionista.
VIDEO. Lipsa totala de fair-play la MasterChef: Cum AU FURAT de la colegi, ca sa castige runda
Cum te-au primit elevii tai dupa prima aparitie la Masterchef?
Atunci cand m-am intors la serviciu trebuie sa recunosc ca aveam un gol in stomac… desi ma gandeam cum vor reactiona toti, eram totodata constient ca voi fi asaltat cu intrebari, iar eu simteam ca nu sunt pregatit sa fac fata valului. Mergeam spre clasa cu capul usor plecat, cu o mie de ganduri care mai mult ma nelinisteau, cand deodata am auzit vocea unui copil de la alta clasa cum a strigat: “It’s Mr. Alex! No way!” Iar in acel moment au inceput sa iasa copiii din clase fara sa mai tina cont ca erau in timpul orelor si efectiv m-au strans in brate pana m-au trantit la podea.
Multi dintre ei plangeau si spuneau ca am lipsit doua luni de zile si ma rugau sa nu mai plec niciodata, iar eu incercam sa ii fac sa inteleaga ca a trecut mult mai putin timp si ca nu mai aveam de gand sa plec nicaieri. Inca o data realizasem cat de mult insemn pentru ei si cat de mult inseamna fiecare in parte pentru mine. Scoala a devenit parte din ceea ce sunt eu, ma reprezinta intru totul, iar in fiecare zi invat de la acesti copii. Am crezut ca am avut parte de-o primire extraordinara dupa accidentul pe care l-am suferit la concursul de arte martiale in noiembrie 2011, insa trebuie sa recunosc ca nici nu s-a comparat cu acel moment.
Andreea Moldovan de la MasterChef: “Vorbele mele au fost interpretate!”
Care sunt materiile pe care le predai copiilor cu cea mai mare placere?
Cursurile mele preferate cu copiii sunt cele de gatit, pentru ca dupa cum bine ati observat iubesc gatitul iar ei simt asta si sunt foarte interesati din acest punct de vedere. Cand gatesc simt ca traiesc, ca evadez de tot ceea ce este stresant, nefast si pe-acelasi plan pun frumusetea momentului cand ai invatat un copil sa faca bine si el duce mai departe acea invatatura cu creatia culinara, produsul finit pentru care primesti atatea laude.
Cursurile de dezbatere sunt iarasi printre preferatele mele, pentru ca putem purta discutii pe diverse teme cu care ne confruntam noi oamenii zi de zi, iar aici putem observa maturitatea si lejeritatea cu care un copil trateaza o anumita problema. De altfel, acest curs este foarte benefic pentru a ii ajuta sa isi imbunatateasca relatiile interpersonale. Si nu in ultimul rand, antrenez echipa de fotbal de fete a scolii si mi se pare o adevarata provocare. Consider ca avem un lot bunicel, iar daca vor continua sa lucreze cu atata ambitie le voi duce exact unde este si echipa scolii de baieti: in fruntea scolilor internationale.
Le-ai gatit vreodata elevilor tai? Le-ai dus ceva pregatit de tine la scoala?
Le-am gatit de foarte multe ori elevilor mei inca din primul meu an la aceasta scoala. De cele mai multe ori am pregatit torturi, tarte cu lamaie, negrese si specialitatile casei, painile si briosele. Este foarte frumos sa gatesti pentru ei pentru simplul fapt ca sunt fascinati de tot ceea ce fac, iar aceste lucruri imi dau incredere in mine si nu pot sa ma descurc decat din ce in ce mai bine. Un cuvant bun face cateodata cat o mie de gesturi; in fiecare an de ziua mea, pregatesc aperitive, un fel de mancare si un desert pentru ambele clase a 6-a si petrecem impreuna.
Spuneai ca ai inceput sa gatesti de la 12 ani. Iti amintesti care a fost prima mincare pe care ai pregatit-o singur de la cap la coada?
Era o perioada foarte dificila pentru mine. Nu am pastrat o relatie apropiata cu tatal meu si desi am facut foarte multe eforturi de a ma apropia de el, a fost in zadar. Mama mea era foarte bolnava si era internata in spital, iar strabunica mea murise si bunica plecase la tara la Ialomita sa se ocupe de inmormantare. Eu eram acasa cu bunicul si cu unchiul meu, fratele mamei. Din pacate pentru ei niciunul nu cochetase catusi de putin cu bucataria, iar noi nu aveam absolut nimic de mancare in casa. Ii venise bunicului meu ideea de a o suna pe bunica mea si de a o ruga sa ii dicteze pasii prin telefon in speranta ca ar putea gati ceva. Insa am reusit sa-l fac sa inteleaga ca dupa parerea mea era ultimul lucru la care s-ar fi putut gandi bunica mea in acel moment trist. Asa ca le-am sugerat sa le gatesc eu ceva. Si bineinteles dupa ce mi-am primit portia copioasa de ras, dupa ce m-au luat in deradere la cel mai inalt nivel, au ajuns la concluzia ca alta alternativa nu au.
Asa ca am pornit toti trei catre Piata Delfinului sa cumparam tot ce aveam nevoie pentru doua feluri de mancare. Mi-am adus aminte de toate momentele petrecute cu mama mea la piata, in special de cele in care insista asupra anumitor ingrediente din feluri de mancare mai pretentioase. Simteam o chemare, simteam in sinea mea ca asta era ceea ce trebuia sa fac. Si-am pus in aplicare tot ce-am vazut la mama si la bunica mea. Am facut ciorba cu taitei de casa (cred ca vazusem de cel putin o suta de ori felul in care bunica pregatea taiteii), am folosit bors facut in casa (era una din ambitiile bunicii mele), iar ca fel secundar am facut mazare cu aripioare de pui. I-am redus la tacere pe unchiul si pe bunicul meu, ba chiar au fost placut surprinsi.
Sincer sa fiu, nici eu nu ma asteptam sa imi iasa atat de bine. Mai prajisem din cand in cand un ou, mai faceam o clatita, gogosi, insa niciodata ceva atat de complex pentru varsta mea de-atunci. Doua ore mai tarziu, m-am trezit cu mama la usa, plecase in halat din spitalul care era la doar 500 de metri de noi special sa gateasca ceva pentru ca stia ca nu avem nimic de mancare. A intrat in casa si-a simtit miros de mancare si numaidecat ne-a intrebat cine-a gatit. Cand i-am raspuns ca eu a inceput sa planga, sa ma pupe si sa imi spuna ca sunt cel mai bun copil pe care si l-ar putea dori cineva vreodata.
Ce reteta ai mostenit de la bunica si ce ai invatat de la mama ta?
De la bunica mea trebuie sa marturisesc ca am invatat sa fac prajituri: cozonaci, checuri, placinte, in special cea de mere care dupa parerea mea este greu de egalat, iar de la mama mea am invatat sa fac mancare din absolut orice. Aveam 9 ani atunci cand parintii mei au divortat, iar printre altele una din frazele pe care tatal meu a spus-o in tribunal a fost “sotia mea poate sa faca mancare si din varul de pe pereti”. Mancarea mamei intotdeauna a avut gust, a avut dragoste, atitudine, a fost imbinarea perfecta dintre traditional si modern si-am concluzionat ca daca voi reusi vreodata sa gatesc la jumatate din potentialul dansei, ma voi declara mai mult decat multumit.
Bogdan Alexandrescu: "Un Chef trebuie sa poata injura 5 minute fara sa se repete!" VIDEO
Ai legat vreo prietenie la MasterChef?
Am legat foarte multe prietenii la MasterChef. Sunt o fire foarte sociabila, atent permanent chiar si la cel mai mic detaliu, pot considera ca ma descurc rezonabil in relatiile interpersonale. Am incercat sa ma inteleg cu toti si de fiecare m-am apropiat intr-un anumit fel. Cel mai apropiat sunt de Petru, a carei ambitie o respect si a carui apreciere am avut-o mereu, de Mehrzad (care e fratele pe care nu l-am avut niciodata), de Mihai Stanescu (cel de care m-am apropiat primul si pe care-l consider deja parte din familie). Pe langa acestia, ma mai inteleg foarte bine cu Iris, care in ciuda comportamentului sau copilaresc :), este o persoana foarte buna, cu un suflet mare, cu Bogdan Lupoiu, care desi pare fioros, este un om foarte calm, foarte ponderat, foarte cult, cu Simona, care este nascuta in aceeasi zi cu mine si care este atat de calda si de intelegatoare ca umple incaperea de pozitivitate de fiecare data cand isi face aparitia.
Pe Bogdan Alexandrescu il respect foarte mult pentru ca este un geniu al platingului, un lider desavarsit si o persoana in care chiar poti avea incredere. Cu Sidia Sissoko si Cristi Papusoiu am stabilit ca vom incerca sa organizam niste evenimente caritabile pentru copiii de la orfelinat, iar Lili si Magda sunt genul de persoane care n-au facut in viata lor rau nimanui si nu sunt capabile de asa ceva.
Ador acest colectiv cu Flavia, artista boema, care viseaza la cai verzi pe pereti, Dorin, care ne-amuza seara de seara cu talentul sau de a ii imita pe cei trei Chefi (gesturi si timbru vocal, bineinteles), si nu in ultimul rand Mihai Merisanu pentru care am tot respectul, caci el a fost singurul care mi-a luat apararea la French Cuisine, spunand ca nu eu ar fi trebuit sa plec acasa.
Pe ceilalti concurenti nu i-am cunoscut intr-atat de bine incat sa-mi exprim o parere, trebuie sa marturisesc ca am avut si cateva conflicte cu Gabriel Godeanu si Alex Petricean, insa le-am rezolvat ca niste oameni maturi. Una peste alta, cei cu care comunic zilnic sunt primii trei: Petru, Mehrzad si Mihai Stanescu.
Izaura despre Andreea Moldovan: "A muncit cu incetinitorul!" VIDEO
Ce ti se pare cel mai greu la MasterChef? Dar cel mai frumos?
Cel mai greu la MasterChef mi se pare modul in care trebuie sa iti calculezi timpul. Am luat de multe ori decizia de a nu praji un preparat mai ales pentru faptul ca eu, fiind si sportiv de performanta, am un anumit regim alimentar pe care-l respect cu strictete. Cel mai frumos moment la MasterChef a fost atunci cand am gatit la cantina sociala. Faptul ca am putut sa le ofer cea mai buna mancare a vietii lor a insemnat foarte mult pentru mine. Am pus in fiecare fel de mancare si ultima faramita de suflet, i-am ascultat si i-am indemnat sa voteze cu echipa a carei mancare le-a placut mai mult.
Andreea Moldovan de la MasterChef: “Vorbele mele au fost interpretate!”0
Aceasta proba m-a facut sa imi aduc aminte de cel mai dificil moment al meu in viata, sa imi aduc aminte de unde am plecat si sa constientizez ca sunt foarte norocos ca am ce am, ca sunt sanatos si ca problemele mele sunt de fapt niste nimicuri. Cu siguranta dupa terminarea concursului voi veni sa gatesc saptamanal la acea cantina sociala. Am fost un copil rasfatat in copilarie, dar am avut si-o perioada a vietii in care am fost aproape la fel ca ei… iar in astfel de momente nu mai ai pe nimeni. Toata lumea uita de tine din pacate, asa ca mi-am propus ca niciodata sa nu uit de unde am plecat si sa multumesc intotdeauna pentru ceea ce am.
Ce-ti place cel mai mult sa gatesti? Care e specialitatea ta?
Cel mai mult si mai mult imi place sa fac prajituri care mai de care mai complicate, peste sau preparate traditionale italienesti si romanesti. Imi place ca mancarea mea, atunci cand este mancata, sa trezeasca in om toate simturile frumoase, toate amintirile copilariei.
La reuniunile de familie cine obisnuieste sa gateasca? Tu?
La reuniunile de familie am ajuns sa fiu un mic Chef la randul meu. Noi avem o familie numeroasa si fie ca ne intalnim la tara, fie ca ne intalnim la bunici in apartament, cu totii gatim, toti avem rolul nostru, iar eu ii coordonez indeaproape. Ma transform cand sunt in bucatarie, sunt foarte ambitios, vreau ca totul sa iasa perfect si ma intereseaza parerea tuturor la sfarsit. Numai asa pot fi luat in serios. Nu mananc, nu beau apa pana nu termin absolut totul de gatit, pana la cel mai mic detaliu.
